Se încarcă…
- Mamut preistoric ce ești, extincția te paște! Trebuie să fii flexibil, să te adaptezi... Gogu se încinse, era un subiect care îi plăcea și pe care îl dezbătuse de multe ori cu Șefu’, așa că acum era foarte sigur pe el.
- No, nu-i chiar așa, că uite că și mamuții îs agili. Nu i-ai auzit pe-ăia cu evenimentul? Agile Mammoths Games (...even mammoths can be Agile), așa îi zice.
- Lasă-mă frate cu de-astea, acu’ toată lumea e șmecheră și știe Agile, mă lași?! Habar n-au!
- Nu, mă, pe ăștia îi susține și Ovidiu ăla de la revistă.
- E, parcă Ovidiu ăsta al tău are N-o lucrat el la Nokia? Și s-o-nchis Nokia! Vezi? - încheie Gogu triumfător. Îi plăcea la nebunie să-l încurce pe Mișu și radia de încântare la vederea feței nedumerite a acestuia. Încet-încet însă Mișu își reveni, cel puțin suficient cât să poată articula:
- Ești dus, Gogule. Cu pluta... Să revenim la subiect. Vorbeam despre proces. Agile nu înseamnă haos, cadrul îi definit foarte clar. Nu facem tot ce ne trece nouă prin cap, când ne trece nouă prin cap. Dacă SCRUM Masteru’ o zis că nu-ți dă omu’ că-i în sprint, atunci așa îi. Exista un proces și procesul trebe musai urmat, no, asta e.
- Ha-ha, ai Parțial. Da’ trebe musai - îl copie el pe Mișu - gândit procesul ăsta al nostru. E drept că metodologia noastră urmărește niște reguli și e normal așa. Scrumul ăsta de-l aplică cei de la dezvoltare...
- SCRUM, Gogule, nu scrum, că nu suntem la fumoar.
- Bine că ești tu deștept. SCRUM, scrum, tot aia. Și fii atent la mine, nu te lua de amănunte lipsite de importanță în contextul respectiv. Mișu dădu să adauge ceva, dar privirea lui Gogu îl opri. Așa, - continuă Gogu, încântat de reacția lui Mișu, sau mai bine zi de lipsa de reacție a lui Mișu - deci scr... ă... metodologia asta Agile de-o aplicăm noi a fost definită de unii, alții, iar noi o aplicăm conform diferitelor cărți și certificări pe care le-am citit, acceptat, îmbrățișat.
- Corect - triumfă Mișu. Așa îi, mă Gogule, no, asta am vrut să spun și io. Și atunci, tu nu poți să schimbi cerințele din sprint. Și nici nu poți scoate un om, că acolo îi calculat tăt...
- Uff, mamut preistoric, waterfall înmormântat în ritm de sprint funerar. Agile nu înseamnă că schimbi o metodologie rigidă cu alta la fel de rigidă. Agile e un mod de gândire, o cultură pe care trebuie să o înțelegem și să o adoptăm în toată organizația. Am renunțat la waterfall și am trecut pe Agile pentru că am vrut să fim mai aproape de clienții noștri, mai rapizi în a le livra ceva util și relevant pentru ei, mai flexibili în a accepta schimbările... N-ar trebui să aplicăm aceste principii și în interior? Eu dacă îi cer lui Scrum
- SCRUM
- Mă enervezi. Deci, dacă îi cer lui SCRUM - puse accent pe cuvânt și mijise ochii la Mișu - Masteru’ ăla un om, înseamnă că e important pentru client, pentru ceea ce îi livrăm noi, implicit pentru rezultatele noastre, pentru firma noastră și imaginea ei. Corect?
- Dacă pui problema așa..., da, îi corect.
- Și-atunci de ce nu îmi dă omu’ ăla?! Ridică tonul Gogu.
- O zis că afectează commitmentul echipei la sprint...
- Ceapa ei de commitment azi și mâine!
- Ce-i cu ceapa, băieți?! Lăsați zarzavaturile, ciorba și legumele c-avem treabă, se poate să mai obținem un contract. Luni mergem la client, ați vorbit cu băieții de la dezvoltare? Cu Product Owneru’ am vorbit, era în concediu, dar oricum se întorcea de luni și mai avem nevoie de Flaviu, ați vorbit cu el? Gogu rânji victorios și îi făcu semn lui Mișu să răspundă. Acesta se codi, dar până la urmă mormăi:
- Nu-l lasă SCRUM Masteru’ că cică e afectat sprintu’... Până să termine însă propoziția, Șefu’ deja vorbea la telefon. Convorbirea dură maxim 30 de secunde și se încheie cu o frază care îi lăsă fără replică pe cei doi: „Uite vezi, îmi place să văd că și atitudinea voastră e Agile, nu numai metodologia. Merci și ciau. ” Șefu’ se întoarse victorios spre cei doi:
- Ei, suntem sau nu suntem Agile?
- Depinde cine întreabă, Șefule...